Romania in timpul "Razboiului Rece"
Razboiul Rece (1947-1989) a fost o fonfruntare surda care s-a declansat dupa Al doilea Razboi Mondial intre doua grupuri de state care aveau ideologii si sisteme politice opuse. Intr-un grup se aflau URSS si aliatii ei. Celalalt grup cuprindea SUA si aliatii lor. La nivel politico-militar a fost o confruntare intre NATO si Pactul de la Varsovia. Razboiul Rece a dominat politica externa a SUA si URSS inca din 1947 si pana la cadera Uniunii Sovietice in 1991.
Relatiile cu URSS si blocul statelor comuniste:
Perioada (1948-1953) s-a caracterizat prin subordonarea politicii externe romanesti in fata intereselor Moscovei, situatie valabila si pentru celelalte tari comuniste din sud-estul Europei. Evenimentele din Ungaria (octombrie-noiembrie 1956) au pus in evidenta opozitia lui Gheorghe Gheorghiu-dej fata de destalinizare, comunistii romani au sustinut represiunea sovietica.
Indepartarea de Moscova dupa 1958 a fost vizibila si in planul relatiilor cu statele vecine. In 1963, dej a vizitat Iugoslavia, incheind acordul pentru construirea complexului hidroenergetic de la Portile de Fier. Dupa 1965 limitele tolerantei sovietice au fost puse la incercare. Romanii si-au continuat neutralitatea in conflictul ruso-chinez, apropiindu-se si de Iugoslavia. Legaturile dintre Nicolae Ceausescu si Leonid Brejnev au cunoscut o oarecare imbunatatire dupa1975. Cu toate acestea, apropierea romano-sovietica nu a fost de durata. Izolarea lui Ceausescu il va face vulnerabil in lumina glasnost-ului si perestrokai.
Romania in cadrul CAER: CAER a luat nastere ca riposta la aplicarea “Planului Marsal” si ca alternativa la Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana. Crearea CAER era destinata fluidizarii relatiilor comerciale si colaborarii economice si tehnico-stiintifice dintre tarile fondatoare. Construirea podului de la Giurgiu-Ruse reprezinta un prim rezultat al activitatii CAER. Schimbarea in politica Romaniei fata de CAER s-a produs in 1964, odata cu Planul Valev. Batalia pentru o mai mare autonomie economica a Romaniei fata de URSS a culminat cu declaratia din aprilie 1964 a Partidului Muncitoresc Roman, moment care a marcat apogeul opozitiei romanesti fata de tentativele conducerii de la Kremlin.
Romania si Pactu de la Varsovia, creat la 14 mai 1955, este raspunsul comunistilor la Alianta Nord Atlantica. Din punct de vedere militar, dominatia sovietica s-a manifestat prin ocuparea militara a tarii, care a durat pana in 1958, dar si prin incadrarea Romaniei in Pactul de la Varsovia. Romania a fost singura membra a Pactului de la Varsovia care nu a participat la invadarea Cehoslovaciei in 1968. Romania a refuzat sa semneze declaratia din noiembrie 1978 prin care pactul condamna negocierile de pace israelo-egiptene, refuzand de asemenea sa accepte cresterea cheltuielilor militare. Transformarile politice din Europa Centrala si de Est de la sfarsitul anilor 80 au determinat disparitia aliantei, care s-a dizolvat oficial in 1991.
Relatiile Romaniei cu Europa Occidentala:
Romania s-a preocupat de promovarea relatiilor cu statele din afara blocului comunist. In 1955 a devenit membra a Organizatiei Natiunilor Unite. Dupa 1958, comertul romanesc a fost treptat reorientat spre Occident. In planul relatiilor diplomatice, 1963 a fost anul in care, la ONU, Romania a votat pentru prima data altfel decat Uniunea Sovietica si aliatii ei. Preioada 1965-1974 a fost martora unor initiative diplomatice romanesti care au sporit prestigiul Romaniei pe scena internationala: vizita la Bucuresti a presedintelui Frantei, Charles de Gaulle, in 1968 si a presedintelui SUA, Richard Nixon, in 1969. Presedintele american Gerald Ford a vizitat Romania in 1975. Acordul de la Helsinki din 1975 a deschis usa catre examinarea internationala a evenimentelor din Romania.
Impunerea cultului personalitatii, nerespectarea acordurilor de la Helsinki si incalcarile drepturilor omului au racit considerabil relatiile cu Occidentul. Deteriorarea situatiei interne din Romania si atacurile din partea guvernelor occidentale impotriva politicii lui Ceausescu de nerespectare a drepturilor omului au dus la izolarea internationala a Romaniei.
Relatiile cu URSS si blocul statelor comuniste:
Perioada (1948-1953) s-a caracterizat prin subordonarea politicii externe romanesti in fata intereselor Moscovei, situatie valabila si pentru celelalte tari comuniste din sud-estul Europei. Evenimentele din Ungaria (octombrie-noiembrie 1956) au pus in evidenta opozitia lui Gheorghe Gheorghiu-dej fata de destalinizare, comunistii romani au sustinut represiunea sovietica.
Indepartarea de Moscova dupa 1958 a fost vizibila si in planul relatiilor cu statele vecine. In 1963, dej a vizitat Iugoslavia, incheind acordul pentru construirea complexului hidroenergetic de la Portile de Fier. Dupa 1965 limitele tolerantei sovietice au fost puse la incercare. Romanii si-au continuat neutralitatea in conflictul ruso-chinez, apropiindu-se si de Iugoslavia. Legaturile dintre Nicolae Ceausescu si Leonid Brejnev au cunoscut o oarecare imbunatatire dupa1975. Cu toate acestea, apropierea romano-sovietica nu a fost de durata. Izolarea lui Ceausescu il va face vulnerabil in lumina glasnost-ului si perestrokai.
Romania in cadrul CAER: CAER a luat nastere ca riposta la aplicarea “Planului Marsal” si ca alternativa la Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana. Crearea CAER era destinata fluidizarii relatiilor comerciale si colaborarii economice si tehnico-stiintifice dintre tarile fondatoare. Construirea podului de la Giurgiu-Ruse reprezinta un prim rezultat al activitatii CAER. Schimbarea in politica Romaniei fata de CAER s-a produs in 1964, odata cu Planul Valev. Batalia pentru o mai mare autonomie economica a Romaniei fata de URSS a culminat cu declaratia din aprilie 1964 a Partidului Muncitoresc Roman, moment care a marcat apogeul opozitiei romanesti fata de tentativele conducerii de la Kremlin.
Romania si Pactu de la Varsovia, creat la 14 mai 1955, este raspunsul comunistilor la Alianta Nord Atlantica. Din punct de vedere militar, dominatia sovietica s-a manifestat prin ocuparea militara a tarii, care a durat pana in 1958, dar si prin incadrarea Romaniei in Pactul de la Varsovia. Romania a fost singura membra a Pactului de la Varsovia care nu a participat la invadarea Cehoslovaciei in 1968. Romania a refuzat sa semneze declaratia din noiembrie 1978 prin care pactul condamna negocierile de pace israelo-egiptene, refuzand de asemenea sa accepte cresterea cheltuielilor militare. Transformarile politice din Europa Centrala si de Est de la sfarsitul anilor 80 au determinat disparitia aliantei, care s-a dizolvat oficial in 1991.
Relatiile Romaniei cu Europa Occidentala:
Romania s-a preocupat de promovarea relatiilor cu statele din afara blocului comunist. In 1955 a devenit membra a Organizatiei Natiunilor Unite. Dupa 1958, comertul romanesc a fost treptat reorientat spre Occident. In planul relatiilor diplomatice, 1963 a fost anul in care, la ONU, Romania a votat pentru prima data altfel decat Uniunea Sovietica si aliatii ei. Preioada 1965-1974 a fost martora unor initiative diplomatice romanesti care au sporit prestigiul Romaniei pe scena internationala: vizita la Bucuresti a presedintelui Frantei, Charles de Gaulle, in 1968 si a presedintelui SUA, Richard Nixon, in 1969. Presedintele american Gerald Ford a vizitat Romania in 1975. Acordul de la Helsinki din 1975 a deschis usa catre examinarea internationala a evenimentelor din Romania.
Impunerea cultului personalitatii, nerespectarea acordurilor de la Helsinki si incalcarile drepturilor omului au racit considerabil relatiile cu Occidentul. Deteriorarea situatiei interne din Romania si atacurile din partea guvernelor occidentale impotriva politicii lui Ceausescu de nerespectare a drepturilor omului au dus la izolarea internationala a Romaniei.
